Ce aș face dacă aș fi Dumnezeu pentru o zi
Ieri, am primit o provocare.
Am răspuns la un concurs cu tema ”Ce ai
face dacă ai fi pentru o zi Dumnezeu”
O zi să fiu Dumnezeu… eu, umilul fir de praf de pe crucea Fiului Său, să fiu Dumnezeu… Dumnezeu nu pot fi, dar pot fi zâmbetul Lui, pot fi iubirea pe care El mi-o dăruiește, pot fi gândul Lui. Pot fi auzul floarea ce se leagănă sub greutatea dojenilor Sale. Pot fi ogorul ce plânge sub arșița invidiei și lenevirii pământenilor. Pot fi codrul fără pomii distruși de buldozere, pot fi Dunărea ce curge spre Mare grăbindu-se să-i povestească despre ura ce s-a vărsat în ea. Pot fi și glasul tânguit al păsărilor migratoare. Câte nu pot fi…
Ce aș face ? Aș face exact ceea ce El, Dumnezeu a făcut. Aș face lumea în 6 zile, iar în a șaptea zi m-aș odihni. Aș face omul așa cum l-a făcut și El. Și apoi… apoi i-aș pune pe oameni la încercări… le-aș testa credința. Aș vrea să știu cât de mult m-ar înțelege, cât de mulți mi-ar auzi plânsetul, cât de mulți mi-ar vedea lacrima.
Mi-aș dori.. Mi-aș dori să fiu eu, Dumnezeul meu. Să-I pot accepta în totalitate iubirea, înțelegerea, răbdarea, înțelepciunea, bunătatea. Mi-aș dori ca în sufletul meu să-și găsească adăpost iubirea divină. Mi-aș dori să pot apoi oferi oamenilor iubirea, fără a fi greșit înțeleasă.
Dacă aș fi… dar nimeni nu poate fi Dumnezeu , așa că… eu doar Îl iubesc ! îngenunchez și mă rog Lui ….
O zi să fiu Dumnezeu… eu, umilul fir de praf de pe crucea Fiului Său, să fiu Dumnezeu… Dumnezeu nu pot fi, dar pot fi zâmbetul Lui, pot fi iubirea pe care El mi-o dăruiește, pot fi gândul Lui. Pot fi auzul floarea ce se leagănă sub greutatea dojenilor Sale. Pot fi ogorul ce plânge sub arșița invidiei și lenevirii pământenilor. Pot fi codrul fără pomii distruși de buldozere, pot fi Dunărea ce curge spre Mare grăbindu-se să-i povestească despre ura ce s-a vărsat în ea. Pot fi și glasul tânguit al păsărilor migratoare. Câte nu pot fi…
Ce aș face ? Aș face exact ceea ce El, Dumnezeu a făcut. Aș face lumea în 6 zile, iar în a șaptea zi m-aș odihni. Aș face omul așa cum l-a făcut și El. Și apoi… apoi i-aș pune pe oameni la încercări… le-aș testa credința. Aș vrea să știu cât de mult m-ar înțelege, cât de mulți mi-ar auzi plânsetul, cât de mulți mi-ar vedea lacrima.
Mi-aș dori.. Mi-aș dori să fiu eu, Dumnezeul meu. Să-I pot accepta în totalitate iubirea, înțelegerea, răbdarea, înțelepciunea, bunătatea. Mi-aș dori ca în sufletul meu să-și găsească adăpost iubirea divină. Mi-aș dori să pot apoi oferi oamenilor iubirea, fără a fi greșit înțeleasă.
Dacă aș fi… dar nimeni nu poate fi Dumnezeu , așa că… eu doar Îl iubesc ! îngenunchez și mă rog Lui ….
Silvia Bya Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu