Sunt doar un strop de soare,
În care pui un fir de grâu;
Sunt doar o lacrimă ce doare
Din care curge vechiul râu.
Sunt doar o trestie plăpândă,
Din care faci stejar umbros,
Sunt o lumină fumegândă,
Pe cerul vieții întunecos.
Mă-nclin, și trupul mi se frânge...
Mă culc adesea jos plâng,
Mă scol , iar raza voi atinge,
Mă scol , și iar o să înving !
Sunt doar o trestie plăpândă,
Din care faci toiag de zbor.....
O aripă ce vrea să-nvingă
Trecutul dulce acrișor.
Plutesc cu aripa deschisă,
Spre infinitul nedecis,
O trestie de mult promisă
Divinului din paradis.
Sunt doar o trestie plăpândă,
Ce zboară lin spre neștiut,
Sunt mlădioasă, dar arzîndă,
Sunt doar o trestie....și-atît.
Am fost cândva un stejar puternic, dar a venit furtuna și m-a smuls din rădăcini.
Acum sunt doar o trestie plăpândă, cu rădăcinile bine înfipte în viitor, ce mâine va fi o luminiță pe cerul înstelat..
Silvia Bya Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu