Frumusețea și urâțenia
lumii , braț la braț pe aleea universului.
Binele și răul,
crescute din aceeași rădăcină a sufletului . Flori frumos mirositoare sau ierburi
cu iz înecăcios .
Oamenii – oglinzi în care ne reflectăm prin vorbele,
prin faptele noastre…. măști în spatele cărora se ascund suflete.
Lumea și oamenii ei , ce-i
dau viață . Unii ”frumoși”,unii, indiferenți,alții ” urâți”. Destui însă , cei ce cu adevărat, dau sens
acestei lumi, transformând urâțenia în frumusețe, cei ce cu trudă culeg dintre
ierburi , florile.
Suntem singurii în
măsură să decidem, ce floare a sufletului o îngrijim să crească….floarea ce-ți
luminează chipul, sau iarba ce te urâțește .
Știu exact cum e lumea și nu-mi
fac nici o iluzie. Sau poate că-mi fac. Îmi doresc să trăiesc într-o lume
perfectă, sau aproape perfectă. Îmi doresc să văd cât mai multe flori frumos
mirositoare, îmi doresc să am lângă sufletul meu o grădină imensă de flori.
Înainte de a condamna, de a pune etichete, de
a judeca ,e un moment, atunci
și acolo, în care nu trebuie altceva, decât să fii om. Un om ce privește în oglinda ce-i
reflectă imagina, propria imagine.
Ce mă revoltă ? Vorbele. Vorbele
grele și urâte, vorbele fondate sau nefondate și lejeritatea cu care uneori, se
cataloghează ,se îndosariază și se clasează o situație de viață într-o
fracțiune de secundă. Nu, nu mă întreb când oare, unii dintre noi, au devenit răi,
invidioși . Asta ar însemna să-mi răspund la întrebarea ” dar când oare au fost altfel ? ”.
Nu mă întreb cine ne dă dreptul să judecăm ceea ce doar masca lasă să se vadă.
Știm noi ce se află în spatele măștii ? Știm noi cine e cu adevărat în spatele
măștii pe care o purtăm tocmai pentru a ne ascunde sufletul ? Mă străduiesc, zi
de zi , să nu uit să fiu OM, om cu suflet ce privește , acceptă și iubește un
alt om cu suflet.
Silvia Bya Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu