Din amalgam de gânduri
și trăiri,
din ceață,
geruri ,
vânt,
și adierea vieții,
eu am cules un cer
în care-am pus visări,
și am pornit spre cupa
dimineții.
Clipa iubirii
îmi râde prin petale,
o clipă mică ,
ce mărginește-n efemer…
privesc
spre mângâierea mâinii Tale
care mă cere
dintr-un colț
de cer.
Aștept
să-mi dai iubirea din
altare,
îți caut mâinile
prin timpul rătăcit,
aștept să mă răsfeți,
să îmi fii împăcare,
să îți fiu floare…
să îmi fii
răsărit.
Silvia Urlih 22.10.2012
îmi place...
RăspundețiȘtergere