Bună dimineața !

A-ți învinge frica sau fricile este pentru mine un obiectiv la care vreau să ajung. A te arunca în valtoarea vieții în ciuda fricii este eroism , nebunie , inconștienșă…sau poate că este ceva normal ?! Cam pe unde ar fi frontiera dintre ele ? Aveți curajul să vorbiți despre lașitățile voastre , despre fricile voastre ? Despre frustrările voastre ? Ți-e frică de trecut , de prezent, sau de viitor ? Ți-e frică de moarte, sau de veșnicia ei ?

Sunt întrebări care m-au măcinat ani de zile…Într-un final am aflat că fricile mele vin din copilărie. M-au urmărit ani de zile și poate că încă le mai ”car”cu mine. A-ți identifica fricile e oarecum ușor, a avea curajul să vorbești despte ele , nu-i ușor. Trebuie să ai curaj. Curajul vine atunci când elimini problema de îndată ce o conștientizezi. De ce ți-e frică ? De cine ți-e frică ?De întuneric ? De întunericul sufletului tău ? Nu-ți fie frică. Undeva, la capătul gândurilor tale este lumina. Mergi către ea și te vei vindeca.Pășește cu ochii larg deschiși peste frici. Ți-e frică de oameni ? Nu-ți mai fie frică. Dacă un om te-a speriat, nu înseamnă că toți sunt la fel. Nu lăsa frica să te îmbrace în negrul ei. Poate că un alt om te poate îmbrăca în lumină.

LUMINA VIE A IUBIRII FIE CU TINE!
Silvia Bya