Nu am să înțeleg niciodată de ce un om este ”văzut” doar atunci când poate da, doar atunci când se dedică în totalitate celor dragi, celor apropiați. 
Nu am să înțeleg niciodată atitudinea pe care o au cei cărora le ”dai” toată viața, iar atunci când nu mai poți, când ești foarte obosit ești ignorat total….devii un ”ciumat”.
Nu am să înțeleg niciodată cum de se schimbă oamenii… Ajungi la bătrânețe și devii povară…tot ce ai făcut în viață, tot ce ai construit , a fost în van….este dat uitării. Copii stau în casa pe care tu, cu mare trudă ai construit-o….dar acum nu mai e a ta… Primești o amărâtă de pensie care ți-e ciuntită…
.Nu mai ai voie să ”vrei”….nu muncești, nu produci, nu ai…ești dator doar să ”dai”.
Aveți grijă de ”bătrânii” noștri !
 Nu uitați niciodată că ROATA SE ÎNVÂRTE !
Nici nu-ți dai seama cum și când îmbătrânești.

LUMINA VIE A IUBIRII FIE CU TINE !

Silvia Bya Urlih