SĂRUTUL MORȚII

Ce dulce e sărutul tău,

cu mii de fulgere ce mă-nfioară,

m-ai căutat,

ai vrea să intri pe pământul meu,

eu te-am primit,

dar 

te invit …”afară”.

În brațele-ți de gheață

îmi cânți la fel ca o vioară,

zâmbetul tău mă cheamă, 
mă răsfață…

eu te-am primit,

am râs cu tine într-o doară,

dar te invit ,

prin ruga mea, ”afară”.

Ce înghețat ți-e zâmbetul

ce dulce-mi pare răsuflarea,
 ce-amară....

cum știi să mă încânți

acum în seară…

te simt, 

ți-aud în noapte cântecul,

dar 

te invit politicos ”afară”.

Silvia Bya Urlih