CĂTĂM BALSAMUL - Silvia Urlih

Ca doi sihaștri

rătăciți

în camera obscură,

cătăm un loc

să ne-odihnim

găsirile-obosite,

găsim

un jilț fără spărar

și fără osatură,

găsim

și un covor uzat cu margini

netivite.

Cătăm

opaițul uitat

pe raftul cu-amintiri,

cătăm

o iască să-l aprindem,

lumină iar să facem,

ne învârtim în cerc închis

cu punct

fără opriri,

găsim un bob de grău și vrem

pâinea

să o recoacem.

Ușa

pe care am intrat,

rămâne ferecată,

geamul

prin care am privit

e spart

și întră ger,

și iar cătăm un punct de sprijin,

un punct

ce altă dată

ne-a răsplătit cu fericire

și

cu un pic mister.

Ca doi sihaștri

gârboviți

de timpuri prea umblate,

ne tot lovim de ziduri reci

și căutăm

căldura,

ne-mpiedicăm de inimi rupte

și

răni cicatrizate,

cătăm balsamul nemuririi

să-ncopciem

fractura.

Silvia Urlih 16.09.2014