Cornul lunii
pat îmi face,
steaua
pătură îmi este,
de departe universul mă privește
fremătând,
sub umbrarul ceții dese
te aștept
ca în poveste…
calcă podul zilelor,
vino
din uitat pământ.
Lasă visul deoparte,
vino
luna s-o trezim,
tălpile mi le sărută,
trupul
numără-n în petale,
fraga buzelor le gustă,
hai iubite
să prânzim,
pune-mi norii peste ochi,
să urcăm spre cer
agale.
Strânge-mi zâmbetul
în palme,
sângele fierbe-l în cană,
lasă clipa să mă plouă
în clepsidra
cu nisip,
scormonește printre nouri ,
pune-mi somnul tău
pe geană,
visu-n vis să ne unească,
să rămânem doar
un chip.
Silvia Urlih 15.09.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu