Și dacă
timpu-mi bate-n geam
și-mi spune
că-i târziu,
eu nu-l aud,
căci timpul meu
cu mine-a pus
pariu.
Și dacă
ora-mi bate-n ușă
și-mi spune
să-i deschid,
eu n-o aud
că-s ocupată
cu timpul meu
perfid.
Și dacă
clipa îmi zâmbește
de dincolo
de geam,
eu mă ridic pe vârf
de munte
și-i spun
că timp mai am.
Și dacă
ceasul meu mă cheamă
cu ticăit
tocit,
eu nu am timp
să îl aud
căci timpu-i
adormit.
Și dacă
azi întineresc
cu timpul meu
în palmă,
eu știu
că timpul meu mă cheamă
spre timpul meu
din toamnă.
Silvia Urlih 07.09.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu