Scriu cu viața pagini noi,
le aștern
în carte,
amintirile mă dor,
dar
le fac morminte ,
vin din vremuri de demult,
tare de departe,
ploaia gândurilor mele,
ploaia
din cuvinte.
Se preling în lacrime
ploile
din gând,
cu bucăți rupte din suflet,
am zidit
hotare,
m-am văzut de mii de ori
soarele
rupând,
m-am cusut din zdrențuiri
ca să fiu iar
zare.
Scriu cu mine pagini noi
pentru
Dumnezeu,
literele înfloresc fila
de hârtie,
întrebări fără răspuns
au
răspunsul meu,
viața
știe când trăiești!
viața-i poezie !
Silvia Urlih 02.09.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu