SĂ N-O MINȚI - Silvia Urlih

Când

privești în ochi o floare,

floare

verde albăstruie,

gândul tău nu mai gândește,

gândul

se oprește-n spic,

se întreabă dacă floarea,

florilor

le e gutuie,

sau

codana care-și țese gândurile-n borangic.

Când

petala florii tale

se usucă de tulpină,

gândul tău gândește-n gând,

gândul ei

că e la tine,

îi privești privirea oarbă

cu privirea

fără vină

și gândești

c-a ei privire verde-n toamnă

o va ține.

Când

iubești iubirea florii,

floarea ta

îmbobocește,

cu iubirea-i te dezbracă de-mbrăcatele dorinți,

hainele

ți le aruncă gândului

care gândește,

că

iubirea ta-i sădește câmp de flori…

dar

să n-o minți.
25. 09.2014 - Silvia Urlih