ȘI RÂZI ȘI PLÂNGI- Silvia Urlih

Și plângi și râzi

și râzi și plângi,

nici nu mai știi de tine,

și cânți și stai,

privirea-i moartă, iar sufletu-i plecat,

te-ncui în casă,

mergi prin pajiști ,

iar zbori peste coline,

te-ntrebi ,

vorbești cu glasul mut,

te rezemi de păcat.

Și uiți de tine,

uiți de tot,

îți iei trupul

și pleci,

alergi prin gropi,

te-oprești la râu,

îl umpli de cuvinte,

te-mpiedici iar,

te prinzi de aripi,

sub cruce te apleci,

păcatele le pui în sac și le arunci din minte.

Și iar

vezi soarele în nopți

și nopțile-s iar

zile,

dezlegi

misterul din trecut,

peronul este gol,

iar spargi ulciorul de pământ,

ștergi orele fragile,

te încovoi sub jurăminți

și-i dai vieții

ocol.
Silvia Urlih 13.09.2014