Din
vremuri din urmă zidite
în clipă,
cu degete reci petale-am
cules,
din umbre
și măști,
dăltuit-am aripă,
să pot iar să zbor
spre drumul ales.
Din
ore răscoapte-n cuptorul din lună,
din mărul ucis
de sămânța
dormirii,
o floare-am sădit
să fiu iară
cunună,
să-mi fiu căpătâi
pe altarul iubirii .
Din
calea uitată a ochilor tăi,
adun
rămășite
din inima noastră,
încerc iar
să țes focul sacru-n văpăi,
să te sădesc lumină
la mine-n
fereastră.
Silvia Urlih 19.09.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu