CUIB DE CUC - Silvia Urlih

Cu bucăți rupte din suflet,

ai chemat din nou

cocorii,

ai dat inimii cerneala,

sânge,

l-ai pus la păstrare,

ai cernut din nou

cuvinte,

din nisipurile mării,

cu penelul gândului,

ai scris,

scrii,

fără suflare.

Coala albă fără margini,

s-a trezit din nou

la viață,

viața le-a vărsat pe foaie,

să rămână veșnic

scris,

amintiri au înflorit,

au sădit în câmp

verdeață,

marginile le-a tivit cu imagini

scrise-n vis.

Aripi de cocori ne spun,

viața

că nu-i braconaj,

barca noastră plânge-n pumni,

anii-n amintiri

se duc,

sub ciocanul vântului

peștii

tremură-n picaj,

lumânarea vremii noastre

șade

într-un cuib

de cuc.

Silvia Urlih 02.09.2014