Cât de frumos dansează
frunza
pe câmpie,
ce ademenitor se unduiesc
copacii…
frunza îmi spune la ureche că
cel chemat e-aici,
că o să vie,
în poală să-mi răstoarne magnoliul
și toți macii.
Ce melodie suavă se-aude
dintre vii,
cât de duios îmi cântă
iarba
dintre dealuri,
cu ruginiul casei
și râuri argintii
tu vei veni,
tu vei veni să viețuim
pe ale vieții maluri.
Ce captivant îmi cântă
floarea de colț
la nai,
câtă durere răzbate de dincolo
de cântec,
mi-ai spus de secole că vei veni,
căci…
moarte n-ai,
că timpul ne-a legat de timpuri
în descântec.
Silvia Urlih 20.09.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu