VOT DE BLAM - Silvia Urlih

Ca niște pietre cocoșate

ne sprijinim

unii de alții,

ne ridicăm pe vârf de scoică

să prindem soarele

de-o rază,

cu măști hulpave și-odioase rânjim ,

dar …

pierdem iară saltul,

ne pierdem

în păduri umbroase

și nu vedem

oaza

din oază.

Ca niște pietre împietrite

păcatele

nu le simțim,

ne-ascundem prada

de lumină

în cușca trupului

pustiu,

nici adevărul nu-l mai știm,

mințim

mințind

și ne mințim,

verdele zilei nu-l vedem ,

vedem doar

negru-n argintiu.

Ca niște pietre roase-n coate

ne lingușim

pe lângă mimi,

picioarele

nu ne ascultă

iar

brațele s-au rupt

din ram,

între ferestre ferecate ne-ascundem…

suntem anonimi,

suntem

bucăți de carne crudă,

ce își acordă

vot de blam.

Silvia Urlih - 16.09.2014