Vraja-mbrăţişa
de veacuri
visul
rătăcit
prin iris..
magica
felie-a nopţii
mă
ducea ades
spre
tine…
poate
leacuri
am primit de la ea,
zeița
Isis,
care
leagă și dezleagă
din
trecut în azi…
destine.
Trandafir
sculptat de lacrimi fost-am ieri …
fără trăire,
spinii lui m-au dăltuit
în femeia
care sunt,
m-ai chemat din stânca vremii,
m-ai trezit
din adormire,
muntele mi-ai pus în brațe,
bradul și al lui
cărunt.
Vântul
o să-mi iau cârmaci
să-ți croiască drum
la mine,
inima mi-o voi deschide
să pătrund-al tău pământ,
poate…
soarele va sta
și pe culmile alpine
vom găsi cuvântul sacru
să ne lege-n
legământ.
Silvia Urlih 23.09.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu