Te-ai întrebat
de mii de ori,
de ce rana nu doare,
de ce pui fluturii pe ea,
dar…
uite sângerează,
o vezi cum plânge de sub os,
nu cere
îndurare,
se chinuie pielea să-și coasă,
n-o doare
nu cedează.
Privești
spre rana ce-ți zâmbește,
deși arde
sub jar,
încerci cu flori
s-o peticești,
să-ți fie iară bine,
zile și nopți i te dedici,
dar…
totu-i în zadar,
ea stă acolo sub umbrar,
căci inima o ține.
Simți
trupul că se scurge-n gol,
nu sângerezi
când tai,
chemi fluturii să-ți vină-n palme,
la rană
să îi pui,
rana
îți strigă de sub piele :
hei, trupule, ia stai !
iar ai uitat de rugăciune ?
e vremea să o spui? !
Silvia Urlih 11.09.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu