Când obosesc,
mă adun din culori
și
mă pictez toamnă.
Mă pictez golire de femeie,
umplere de suflet
și alerg.
Alerg să aleg dintre culori,
culori
care mă condamnă…
Mă condamnă
să alung negrul ,
iar griul
să-l șterg.
Când obosesc,
mă contopesc
cu ecoul culorilor verii.
Mă scufund în adâncul oceanului
și alerg.
Alerg să aleg cuvinte
din ocean,
fug
spre înserările serii…
Acum zăbovesc
o clipă în bulb,
apoi… obosită de zăbovit,
doar merg.
Când obosesc,
mă așez într-un câmp de cuvinte
și aleg.
Aleg să alerg
după consoane,
după vocale,
alerg
și aleg să scriu.
Aleg să scriu,
fără să știu
de ce aleg să alerg,
De ce alerg cu ecoul…
de ce alerg spre înserare,
de ce aleg să fiu flacără,
de ce alerg
și aleg
să fiu.
Silvia Urlih 22.10.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu