ȘAPTE - Silvia Urlih

Șapte clipe,

șapte maci,

șapte temple-n șapte stânci,

șapte-s nopțile din zile,

șapte-s zilele din noapte,

șapte munți spălați de râul

scos

cu ciutura pe brânci,

șapte sunt…

atâta-s toată,

șoaptă

ruptă dintre șoapte.

Șapte zâne-n horă strânse

veșniciile

pansează,

dansul lor în miez de lut,

lutul

îl deschid

spre foc,

focul sacru îl usucă

tălpile

când îl dansează,

la răscrucea dintre timpuri

ne așteaptă-n flori de soc.

Șapte brațe strânse-n sfeșnic,

șapte porți

deschise-n cer,

șapte ani,

șapte secunde,

toate strânse-n elizeu ,

șapte

este semnul lumii,

lume fără cazier,

șapte-i cifra ce mi-a scris,

șapte,

că-i numărul meu.

Șapte note muzicale,

șapte roți

la carul mare,

șapte pânze de culoare

strânte

toate-n curcubeu,

pe coline se întind

grâne

ce nu-s de vânzare,

șapte sunt virtuți în lume,

cifra șapte sunt…

și eu.

Silvia Urlih - 19.10.2014