NU SUNT PUSTIU - Silvia Urlih

Ai vrut

să-mi intri-n suflet ca simplu

musafir,

ai vrut

să-ți pun covor

și

aripi sub picioare,

poate-ai crezut că viața

mi-e doar

un cimitir,

unde cripta-i deschisă

ziua-n amiaza mare.

Știi…

paharele cu vin încă mai sunt

pe masă,

unul al meu,

unul al tău

și

cosmosul din jur,

când mi-ai sunat la ușă

și te-am poftit

în casă,

nu ai știut că sufletul mi-era închis

și pur.

Tu,

ușa ai deschis-o,

dar sufletu-i safir,

nu-l va străpunge nimeni,

poate…

alt suflet viu,

știi...

cheia ai avut-o

ca

simplu musafir…

nu ai putut să simți

că eu

nu sunt pustiu.

Silvia Urlih 05.10.2014