CÂNTUL SUFLETULUI MEU - Silvia Urlih

Cântă iar sufletul meu,

la oboi,

sub poartă-n vamă,

cântă doina cu alean,

cântă…

în aroma serii,

eu i-aud glasul firav, îl aud

cum iar

mă cheamă,

îl aud și îi văd umbra

printre

umbrele tăcerii.

Umbrele se-nlănțuiesc,

hora-ncep

a dănțui,

cântecul ce îl aud,

le deschid miezul de nucă,

vor

în dansul lor

frenetic

peste nori a dăltui,

ora,

clipa din secundă să le ducă…

le tot ducă.

Cântă iar sufletul meu

cântecul

medieval,

cântă umbrelor din zid,

dintre ziduri

să revină,

cântul sufletului meu

le ridică

peste val,

e un semn că se aprind,

e un semn

că se lumină.

 Silvia Urlih 11.10.2014