NUFERII NOȘTRI ARD - Silvia Urlih

Nuferii noștri

ard

să stingă depărtarea,

din lacul fără țărm,

s-aprind iubiri

celeste,

din râpe

și din vaduri

crește pe cumpeni

marea,

din povârnișul sorții limanul

dă de veste.

Pământul fără scoarță

întinerește-n

lan,

hotarul fără țintă

e

încă-n dimineață,

negociezi cu viața,

dar

nu vrea nici un ban,

căci

asfințitul mării se scurge,

se dezgheață.

Nuferii noștri

ard

s-aprindă lumânarea,

lacul din ochii mei

te strigă de pe mal,

poate

le-auzi chemarea,

poate

le vezi plecarea,

poate ne vom petrece

s-avem un nou

final.

Silvia Urlih 05.10.2014