Îmi spui
că vrei
cu roua din brațe să mă-mbraci,
din dimineață să-mi croiești
o rochie
de zână,
îmi spui
privindu-mă în suflet,
că o să fim copaci,
tăcerea ta îmi spune
că vrei
să-ți fiu stăpână.
Îmi spui
că vrei izvorul ascuns
sub talpa ta,
să-l faci să se-odihnească
de gâtul meu,
pe sân,
să fim ai nimănui
când cerul
va ofta,
să mă îmbraci în brațe
și
să îmi fii stăpân.
Îmi spui
că vrei șiraguri de vremi
să-mi dăruiești,
din piramida iernii
să mă sculptezi
blazon,
sufletul tău îmi spune
că
o să-ți amintești,
că am crescut cu frunza
petală
în amvon.
Silvia Urlih 19.10.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu