NE VOM CÂNTA COLINDA Silvia Urlih

Vom fi pe învelișul lumii

cu lumea

sub picioare,

vom dezrobi din lună,

soarele

cu sete,

ne vom urca-n caleașca dusă de ursitoate,

zăpada munților pribegi

cu nea

o să ne-mbete.

Vom colinda pe creste

scăldate-n infinit,

ne vom uni cu noaptea

rămasă-n mezosferă,

ne vom uni,

să ne-ndumnezeim

cu steaua spre sfârșit,

vom fi

floare de colț,

în adâncimi străjeră.

Ne-om ridica cu seara ce-așteaptă

s-o pășim,

în contopirea ploii

vom ninge-n asfințit ,

doar vom simți

și-atât…

vom ști dacă trăim,

dacă trăim cu visul ,

sau

de l-am cucerit.

Ne vom cânta colinda

pe două voci

sfioase,

vom bate la fereastra îngenuncheată-n grotă,

poate că vom simți

tăierile

stâncoase,

poate vom învăța

să fim

aceeași notă.
Silvia Urlih 20.10.2014