Din rodul meu cresc ploi
de ploi
aducătoare,
revarsă haina boarei
peste pământuri
vii,
se-așează-n file roase
de gânduri
trecătoare,
vor să mai sape-n dezlegări
enigmele
târzii.
Din boabe care scriu pe cer
cu ceruri
fără noime,
se nasc cuvinte în maramă,
se nasc
fără-adăpost,
cresc aluat de noi simțiri,
le-mpachetează-n doine,
le dau culoare-n anotimpuri
și
le găsesc
un rost.
Din sâmburi germinați de plopi
aprinși
de agonie,
cresc struguri verzi,
înrourați,
să semene-a verdeață,
printre cetăți nelocuite
de spirite
ce-nvie,
îmi legăn oasele sleite
și
le pictez din nou
cu viață .
Silvia Urlih 10.10.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu