SE-ADUNĂ COPACII - Silvia Urlih

Se-adună copacii

să bea din secundă,

prin ploaia din frunză

își cată umbrelă,

sub banca din parc ar vrea

să se-ascundă,

să nu simtă ploaia ,

ce-i udă…

rebelă.

Cu

ramuri uscate se strâng

de pe drum,

din

frunzele ude și-ar face

cuptor,

și-ar pune la copt cenușa

din fum,

pe aripi s-ar duce

în zbor de cocor.

Copacii

se strâng

de pe culmi adumbrite,

se-ntorc iar acasă-n livada

din zori,

aruncă cu soare-n gutui

pârguite,

să nască-n sămânța stropită

de nori.

Se-adună copacii,

inspiră din toamnă,

în mijlocul lor mă invită în taină,

mă-mping de la spate

și

iar mă îndeamnă,

din ramura lor

să îmi fac 

altă haină.

Silvia Urlih 03.10.2014