Am vrut
să cresc copac,
copacul fructului oprit,
să am și fructe
și flori
și frunze-ngălbenite,
iar soarta
cu glasul ei șoptit și răgușit,
mi-a spus,
fructul copacului
că mi-ar fi fost sorginte .
Am vrut
din mugur să mă prefac
în floarea verii,
cais am vrut să fiu,
sau piersic
sau cireș,
dar soarele mi-a dat
amurgul serii,
mi-a spus să cresc cu iarba,
însă…
să nu fiu preș.
Am vrut
cu palmele să mă cioplesc
în pom,
am vrut
să rup din ramuri fructul ,
să-mi fac din el
reper,
dar am simțit
că sâmburii mă dor,
că sunt doar om,
că rădăcinile-s uscate
de-atâta mers
spre cer.
Silvia Urlih 22.10.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu