În
brazda dintre lumi
mă regăsesc mereu,
în
arătura zilei îmi caut
înserarea,
în
înserarea nopții îmi fac culcuș
în
EU,
cu eul meu din suflet
îmi regăsesc
aflarea.
În
mine își fac casă
tăceri asurzitoare,
vor să le zugrăvesc pereții
și tavanul,
eu
le invit afară,
strigătul lor
mă doare,
le-mpachetez în vers
și le tai
tot
elanul .
În
brazda dintre lumi
călătoresc
cu steaua,
e steaua ce-am găsit-o plângând
pe ulicioară,
era
ascunsă-n ploaie,
se învelea
cu neaua…
eu,
am luat-o-n suflet …
să nu mai stea pe-afară.
Silvia Urlih 12.10.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu