LAN DE CUVINTE - Silvia Urlih

Blestemul hârtiei nescrise

așteaptă

să-i dai dezlegare,

speranța,

amanta perfidă ,

amantă ce-o uiți printre spini,

așteaptă să-ți fie iubită,

așteaptă

s-o scoți din uitare,

cosește câmpia de așchii,

plantează pe munte

albi crini.

La capătul lumii te-așteaptă

un lan

necuprins de cuvinte,

prefața ți-ai scris-o cu lacrimi,

presară pe ele

lumină,

deschide scânteia din tine,

ascunde

tăcerea-n morminte ,

zidește cuvântul în vers,

îmbracă-l cu mir

și cu smirnă.

Cu viața să pleci la culcare,

poemul iubirii

să-l scrii,

destinul

din cupa cu soartă,

sorbește-l,

te-mbată cu el,

ascultă venirea tomnirii,

sădește-o în frunze nălbii,

mai stai la poveste cu timpul,

și

fă-ți-l prieten

fidel.

Silvia Urlih 21.10.2014