În mine
paserile își fac cuib
din clipe,
le strânge,
le adună,
le face-apoi mănunchi,
își cresc cu grijă puii,
le rânduiește-aripe,
și îi învață zborul ,
nu
mersul în genunchi.
Cu
paserile mele m-am învățat
să fiu,
cu ele împreună am învățat
trăirea,
cu ele-am înțeles
să cred
că nu-i târziu,
să fim surori
în cuib
cu nemurirea.
Cu
paserile mele am învățat
ce-i zborul,
când
am căzut din mine,
mi-au alinat căderea,
mi-au pus sub tălpi ștergar ,
să nu știu
ce e dorul,
mi-au spus :
„pasărea phoenix, nu știe ce-i durerea”.
Silvia Urlih - 4.10.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu