A IUBI, IUBIRE - Silvia Urlih

Nu mai port nici o mască,

sunt eu,

doar eu, așa cum poate

tu nu accepți,

lăcrimez,

chiar plâng cu vorbe,

nu-ți place să fiu cum sunt,

îți dorești minciuni,

vrei să auzi cuvinte

cu care să te îmbeți,

mustul nu îmbată, dragul meu

dar nici palinca.

Am vrut să-ți împrumut aripile mele,

te-ai speriat,

e prea mult pentru tine

și

ai fugit,

tu nu știi să zbori,

nici o altă iubire nu te-a învățat zborul.

Te-ai îmbătat cu vinuri proaste

și acum crezi că asta e viață.

Să plâng de mila ta ?!

Nu,

nu-ți plâng de milă,

ai ales să trăiești

într-un vis iluzoriu,

viața,

adevărata viață,

te sperie.

Ți-e frică să iubești,

ți-e frică să te lași iubit..

Ți-am citi gândurile,

să nu te mire,

ți le-am citit.

Încă porți masca fricii,

frica de a fi iubit,

dar,

eu te-am recunoscut,

ești gol în fața mea,

nici o mască,

nici o oglindă

nu te poate ascunde.

Dă-ți voie să fii tu însuți,

dă-ți voie să iubești

și să fii iubit,

aruncă fricile

la ghena universului,

nu te mulțumi

cu o iubire scrisă

pe un colț de șervețel.

Silvia Urlih 19.11.2017