LA ȘEZĂTOARE - Silvia Urlih

Pe un război,

uitat în debara,

așteaptă firele să fie împletite,

așteaptă mâna

să le țeasă borangic

din razele de soare,

vor firele să fie viață,

să fie ziuă,

să fie de lume îndrăgite,

vor să alerge liber

pe cerul plin de stele

călătoare.

La șezătoare

s-au adunat în zi de neuitat,

anii zglobii…

dansează,

cântă,

povestesc,

se-nlănțuie  în horă,

maramă de zăpadă-ntind,

țes amintiri

în serile târzii,

se contopesc fire-n năframa

ce va acoperi ultima oră.

M-așez o clipă,

privesc țesutul

ce-am țesut,

ochii-mi privesc

marama croșetată,

e pânza vieții mele,

e viața ce-am avut,

o viață împletită din zile,

nopți…

și suflet…

o viață,

viața toată.

Silvia Urlih 29.11.2017