Se stinge floarea a iubire,
tânjește a…
iubite,
mustul din miere
o îmbată,
iubirea bate-n poartă…
așa visam în alte vieți,
visez și-n ierni sortite,
doi albatroși din zborul lor
să se găsească-n soartă.
Doi albatroși în zborul lor
și-au căutat sortirea,
înmănuncheați de briza mării
se-mbrățișează-n valuri,
s-au căutat în ierni și veri,
și-au căutat iubirea,
și-au fost și râu
și pod și maci
și-au fost și munți
și maluri.
Cuvântul
i-a tăiat în două,
i-a despărțit tăișul,
sânge albastru-a susurat din
inimi necosite,
au coborât,
iar au urcat,
i-au cununat suișul…
pământul i-a-ngropat în el…
nu e așa,
iubite ?!
Silvia Urlih 27.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu