Sunt fluviu,
mă scobor spre
tine,
sunt cumpăna
lăsată în fântână,
îți umplu ciutura
iubirilor
cu mine
şi te ridic să
vezi lucirea,
ca apa vie să mă
bei
o viaţă,
e apa iubirilor
ce se-ncunună,
cu mine să te
speli,
în oglindirea mea
să-ți afli
nemurirea.
Sunt cântecul
mălinului albastru,
sădește-mă-n
grădina ta
din palmă,
culege-mă în
ierni
și-n primăveri,
păstrează-mă în
vara-ți vestejită,
voi înflori etern
,
iar toamnele
nu-ți vor mai fi în
toamnă,
îmi voi jertfi și
veri și primăveri,
iarna să nu-ți mai
fie
în geruri
ceruită.
Silvia Urlih 26.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu