Mi-s învelită-n voalul negru,
ca o vădană
lângă criptă,
sărace-s nopțile albastre
iar zilele
de plâns mi-s pline,
bogată-i doar noaptea
din mine,
cu lacrime
se tot hrănește,
mă plimb
prin zile incomplete
te caut mamă, iar te caut.
Te caut tată prin morminte,
încerc
să te mai simt o clipă,
cripta e goală,
ești plecat
acolo unde plouă-a mir,
îngenunchez ,
strâng huma-n pumn
și din pământ răsari mălin,
aud un glas,
miroși a smirnă,
sub pleoape mi-ești
abur ceresc.
Adie-n nopți
parfumul vostru,
mormintele
vă sunt departe
iar sufletele voastre sfinte
plecate sunt,
sunt lângă
îngeri,
vă strâng la piept cu infinitul,
pun capu-n poala ta,
măicuță,
ca o vădană
lângă criptă,
te caut tată, iar te caut.
Frunza
cade,
scorburi
rod,
florile
plâng a petale,
eu,
vă caut
în zadar,
așteptați-mă-n
cărare,
colo-n
casa de din vale.
Vă
caut…
încă vă
mai caut,
dragii
mei cu umbre sfinte.
Silvia Urlih 02.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu