AI UITAT - Silvia Urlih

Ești prundiș,

o umbră-n umbră,

scorbură ce-și roade

trunchiul,

infinit de ape volburi care-ți sapă rădăcina,

ești cameleon în gând,

ești adânc fără simțire,

albie brăzdată-n suflet,

suflet fără adâncime,

invalid rănit de tine,

rătăcești printre genuni,

ești

un semn de întrebare,

întrebări

fără răspuns.

Te îneci în mări albastre

nu mai vezi plaja-nsorită

întinzi mâna către soare, soarele să te salveze,

nu ești om,

nici lumânare,

nu ești barcă,

nici cocor,

ești doar frică, frica vieții….

Ai uitat să fii copil.

Silvia Urlih 14.11.2017