Din nou
a plămădit destinul,
din carnea trupului
să-mi guști,
să curgi
pe sănii mei
cu vinul
din stropii dulci
ce au fost
must.
Când
dalta
s-a jucat cu mine,
m-a şlefuit
făptura ta,
ea a făcut-o
pentru tine,
a pus
și-o flacără
din stea.
Nicicând
un demon
nu ajunge
unde artistul
a lucrat,
dar azi,
o lacrimă se scurge
din chipul
tău
de mult uitat.
Când,
la lumina lumânării
te-ating,
și ochii mei
te iartă,
ei
mi te-au dat demult uitării
şi
nici în vise
nu te ceartă.
A ierta, iertare !
A ierta pe cel ce te-a rănit, e o
artă dictată
de divinitate.
Silvia Urlih 04.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu