Mă săvârșești
lumină,
din ceară
mă sculptezi,
în taină-mi vindeci
dorul
și sufletul buimac,
plutim în constelații…
să nu te disipezi,
să nu îmi furi petala
unită-n în flori de mac.
Îngenuncheat pe suflet,
în suflet vrei să-mi fii,
îți poposesc
în brațe,
pe pleoape
să-mi fii soare,
cu trandafiri mă chemi,
mă scoți din colivii,
nu-mi încuia iubirea,
durerea,
încă doare.
Să-mi sorbi din ochi lumina,
să fim
un curcubeu,
să ne-mpletim cu cerul,
din nouri să mă cerni,
să retrăim în azi
iubirea seculară,
să fim un singur eu,
să fim inelul clipei
și să ne fim
eterni.
Silvia Urlih 30.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu