Sunt o stea,
îți caut ochii,
două puncte de albastru,
rătăcesc prin cer de iris,
vraja
în abis mă duce,
poate ești doar amăgire,
poate ești încă un astru,
dar adorm sub cerul tău,
mi-e amar,
dar mi-e a dulce.
Feeria nopții albe
mi se pare azi
un hău,
freamăt a floare-ofilită,
mă-nvelesc în neiubire,
îmi fac trepte din privire,
cad
și urc
în visul tău,
scriu dorința în scrisoare ce va fi doar…
amintire.
Sunt doar stea
pe cerul tău,
brațele încă te cheamă,
ochii-mi plâng,
gura oftează,
trupul freamătă a dor,
poate ești doar amăgire,
poate ne-om vedea în vamă
rătăciți printre altare,
să ne naștem iar
izvor.
Silvia Urlih 25.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu