marți, 21 noiembrie 2017

CURCUBEUL E AL MEU - Silvia Urlih

Te-am văzut,
iar mi s-a părut
că te-am văzut,
pierdut prin mulțime,
dar nu erai tu.

Împrăștiai în lume
același curcubeu
care m-a învăluit
cu paleta lui de culori.

Nu știam că
atunci când te voi accepta,
îmi vei amesteca culorile,
culorile curcubeului
meu,
nu știam că,
acceptându-te
aș putea
să-mi pierd lumina
din curcubeul meu.

Mă întreb:
îmi e mai bine cu tine,
sau fără tine ?

Ți-ai dorit să mă faci dependentă
de curcubeul tău.
Sunt liber,
sunt un fluture
care învață să înoate
în ape tulburi,

curcubeul meu e doar al meu.
Silvia Urlih 21.11. 2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu