Te-am văzut,
iar mi s-a părut
că te-am văzut,
pierdut prin mulțime,
dar nu erai tu.
Împrăștiai în lume
același curcubeu
care m-a învăluit
cu paleta lui de culori.
Nu știam că
atunci când te voi
accepta,
îmi vei amesteca
culorile,
culorile curcubeului
meu,
nu știam că,
acceptându-te
aș putea
să-mi pierd lumina
din curcubeul meu.
Mă întreb:
îmi e mai bine cu tine,
sau fără tine ?
Ți-ai dorit să mă faci
dependentă
de curcubeul tău.
Sunt liber,
sunt un fluture
care învață să înoate
în ape tulburi,
curcubeul meu e doar al meu.
Silvia Urlih 21.11. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu