SINGUR - Silvia Urlih

Doar lacrimile

te mai aud,

doar lacrimile

mai cântă azi

simfonia dureroasă,

căci,

nu te-ai schimbat,

nu te-ai schimbat, iar eu,

am tăcut

și am sperat.

Nu mai ești

frunza-nrourată

care îmi mângâia

cu roua iei

zâmbetul,

nu mai ești

pomul

înconjurat de mesteceni

și brazi

și flori de magnoliu.

Nu-mi mai ești

muza

venită dintre veacuri,

nu-mi mai ești

vers.

Ai rămas singur,

fără rădăcini,

pe stâncă,

singur,

tu

pietrele

și vântul.

Nu,

nu am vrut să te schimb,

am așteptat

să te schimbi,

pentru mine.

 Silvia Urlih 11.11.2017