Îţi mai aminteşti
când teii plângeau
cu ploi de miere ?
Îți amintești când fulgera
în alb şi negru ?
Atunci te-ai definit
și nu mi-ai mai fost iluzie.
Am trăit împreună
o poveste
în care ne hrăneam visele
cu idealuri,
număram florile de tei
și ne doream
să ne culegem dintre frunzele
ofilite,
ne doream să devenim un noi.
Tu,
poate că ai uitat,
dar eu
îmi amintesc
cum plângeau teii a miere și a
noi.
Îmi amintesc cum îți plângeai a
mine
Teiul a desfrunzit,
povestea s-a sfârșit
eu încă sunt floare,
tu ai rămas frunză
îngălbenită
de toamnă
Teiul nostru își plânge a flori
din vară.
Silvia Urlih 17.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu