ÎNTRE ZBORURI - Silvia Urlih

Sunt,

nălucirea unui trup,

pierdut

în trezita dimineață,

m-am pierdut,

stau umilă

sub infinitul sfintei cruci,

sunt

o nălucă

ce-și caută în zile fără culori,

umbra fără pași

printre îngerii rămași

în trupul tomnatic.

Între zboruri,

îmi reconstruiesc

din cioburi de închipuiri,

un trup,

o haină care să nu mă strângă,

dar

nici să nu atârne

ca pe un umeraș

și,

acolo unde e necesar,

mai pun câte un petic

croit

de iubire.

M-am desprins

din lutul

ce mi-a crescut în palme,

vântul,

m-a adunat

din crângul cu lupi nebuni,

m-a luat pe brațe,

fantasmă-n trecut

cu trup în prezent…

îmi caut,

în reci dimineți…

o urmă din ieri,

în trupul din azi.

Între zboruri și frământări,

iubirea,

iubirea divină,

aripă de vultur !

Silvia Urlih 03.11.2017