Sărut gura visului,
pe cărarea
gândului,
m-adăp
din magia nopţii,
noaptea să îmi
fie leagăn,
leagănul să-mi
fie brațe,
braț
de lună și de
soare
sărut buzele
celeste,
universul
să-l dezbrac
Pleopa vântului,
pe lacuri,
se închide-a
adormire,
valul mărilor
albastre
se îngemănează-n
somn,
freamătă
cuvântu-n mine,
îmi e dor
de nedormire,
curge sângele
alene,
somnu-n vis,
îmi e nesomn.
Dimineața
se trezește,
roua,
genele îi spală,
diafan
se țese vremea,
mă despoaie
de trăiri,
vârf din arborele
vieții
mă trezește c-o
zicală:
nu iubi iubirea
moartă, nu trăi în amăgiri.
Silvia Urlih 24.11.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu