NU IUBI IUBIREA MOARTĂ - Silvia Urlih

Sărut gura visului,

pe cărarea gândului,

m-adăp

din magia nopţii,

noaptea să îmi fie leagăn,

leagănul să-mi fie brațe,

braț

de lună și de soare

sărut buzele celeste,

universul

să-l dezbrac

Pleopa vântului,

pe lacuri,

se închide-a adormire,

valul mărilor albastre

se îngemănează-n somn,

freamătă cuvântu-n mine,

îmi e dor

de nedormire,

curge sângele alene,

somnu-n vis,

îmi e nesomn.

Dimineața

se trezește,

roua,

genele îi spală,

diafan

se țese vremea,

mă despoaie

de trăiri,

vârf din arborele vieții

mă trezește c-o zicală:

nu iubi iubirea moartă, nu trăi în amăgiri.

Silvia Urlih 24.11.2017