VĂ IERT ! Silvia Urlih

Îmi ascund rănile

în nevăzutul sufletului,

mă ridic iar…

iar mă ridic

mă ridic cu forța râului

care știe

să urce muntele…

durerii.

Am renăscut,

nu mai simt

frustarea

și durerea

neîmplinirilor,

am ochi la aripi

văd !

Îmi șterg lacrimile,

mă spăl de răul lumii,

mă ridic ,

renasc din cenușă,

precum Pasărea Pheonix,

din cenușa în care

tu, lume,

m-ai aruncat.

Închid iar ferestrele și ușa sufletului.

Să nu vă mirați dacă nu vă mai deschid.

Nu sunt acasă.

Vă iert !

Te iert !

Te iert lume !

Silvia Urlih 24.11.2017