ADORM CU MINE-N UITĂRI - Silvia Urlih

Vin iară frisoanele nopţii,

pe tâmple

m-apasă arama,

vin iară maramele lunii să-mi cânte

a somn

și a vis,

în gândul ce-mi bate-n fereastră se-aude-n surdină

alarma,

se-ascund între geamuri tăceri,

tăceri prinse-n flori de cais.

Răsfrâge-te cerule-albastru,

lumină-mi cărarea

cu stele,

aruncă-n genune veninul

și nopțile fără de lună,

adună-n buchete de zile speranțele

prinse-n atele,

aprinde cu cerul chibritul,

lumina

să-mi fie cunună!

Vin  stele să-mi mângâie fruntea

cu sfetnice-aprinse-n

altar,

se-aprind candelabrele-n gânduri,

lucesc cu aprinse-nserări,

se-adună-n buchete de zile,

ziua

ce-mi este un dar,

vin iară frisoanele nopții…

adorm cu mine-n uitări.

Silvia Urlih 06.03.2018