Se-aprin candelabrele-n gând,
focuri de dor
ne urzesc,
ne-așteaptă în pragu-nserării
loja iubirii
târzii,
în tine și-n mine
se zbat
tăceri care-n taină-și vorbesc,
își spun la ureche că-ți sunt,
că-n brațele tale
mă ții.
O zi ne desparte de mâine,
o zi
care-mi pare un veac,
o oră
e-asemeni cu viața,
secunda
mi-e veac fără țărm,
leg clipele-n șnur infinit,
prind visele-n trunchi de copac,
lumina
ne vede prin geam,
ne-așteaptă iubiri să ne dăm.
O zi ne desparte de mâine,
un mâine
ce-a fi infinit,
o zi te desparte de mine,
un veac
pare-a fi între noi,
hai,
sparge cu giulgiul iubirii
zidul ce-n mine-am zidit,
sădește cu dragostea ta,
iubirea
ascunsă-n trifoi.
Silvia Urlih 14.03.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu