ÎMPREUNĂ CĂUTĂM DESTINUL - Silvia Urlih

Ce-i pasă ploii

care plouă cu lacrimi mari

de chihlimbar,

ce-i pasă ploii

care plânge

când dorurile-o ruinează,

ce-i pasă ploii

când pământul o prinde-n brațe

ca pe-un dar,

când ploaia-i binecuvântare,

dar

lacrima

îi sângerează.

Ce-i pasă ploii

când din ploaie

se-adună râuri de grăunțe,

ce-i pasă ei

când ploaia mea

se strânge-n palme

tremurânde,

ce-i pasă ploii

când obrazul ar vrea o clipă

să renunțe,

să nu mai vrea s-adăpostească

riduri sinistre

și flămânde.

Ce egoistă-i ploaia asta

ce plouă rouă

și noroi,

ce egoistă-i când suspină

cu mii de stropi

ce-și plâng destinul,

e egoistă

când își plânge cu mine ploile

în ploi,

e egoistă,

dar mi-i soră

și

împreună căutăm divinul.

Silvia Urlih 22.03.2018